La 13 decembrie 2012, Clubul de presă din Chişinău - Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) şi Comitetul pentru Libertatea Presei (CLP), a premiat 10 jurnalişti ai anului 2012, în cadrul celei de-a 18-a ediţii a Galei. Printre cei zece jurnalişti care au luat mărul de cristal, sunt şi trei ziarişti de la redacţiile membre API. Este vorba de Victor Moşneag de la „Ziarul de Gardă”, Tudor Iaşcenco de la ziarul „Cuvântul” şi Alecu Reniţă de la revista „Natura”. Alte şapte mere de cristal au mers la Galina Munteanu, TV 7; Vitalie Dogaru, Publika TV; Olga Grosul, Kommersant.md; Ion Preaşca, ziarul „Adevărul Moldova”; Elena Robu,  PRO TV Chişinău; Irina Maţenco, ziarul „Ekonomiceskoe obozrenie Logos-Press”; Natalia Porubin, jurnalistă de investigaţie.

În cadrul Galei au fost acordate şi patru premii speciale:

Premiul de excelenţă - scriitorului şi publicistului Ion Druţă;

Speranţa anului: Ala Ceapai, radio Europa Liberă,

Debutul anului: - portalul stiripozitive.eu / Igor Guzun,

Premiu pentru dezvăluiri documentare: Igor Caşu şi Mihai Taşcă, rubrica “Arhivele comunismului”, ziarul „Adevărul Moldova”.

Laureaţii topului „10 jurnalişti ai anului " au fost desemnaţi în baza rezultatelor unui concurs de materiale jurnalistice, lansat de către CJI la 19 septembrie 2012  şi a nominalizărilor societăţii civile. Dosarele depuse au fost analizate de senatul CJI, care a desemnat câştigătorii.

Dacă dl Tudor Iaşcenco primeşte al patrulea măr jurnalistic în cariera sa profesională, atunci Alecu Reniţă şi Victor Moşneag l-au primit pentru prima oară.    

Întrebaţi cum se simt cu titlul de cel mai bun jurnalist al anului, câştigătorii ne-au răspuns:

Tudor Iaşcenco:

-  În iureşul grijilor redacţionale întotdeuna mă simt bine. Citesc şi redactez tot ce apare în paginile ziarului, dar şi  scriu  mult,  pentru  că mă simt bine numai atunci când  reuşesc să realizez o temă actuală şi care (eu cred) este aşteptată de cititori. Şi mai bucuros sunt când colegii mă surprind cu articole interesante, care fac imagine bună „Cuvântul”-ui, consolidează încredera faţă de ziar şi contribuie la fortificarea poziţiilor nostre în teritoriu. Noi toţi ne străduim să ne facem treaba cât mai bine, înţelegând că doar  producând o marfă solicitată de câţi mai mulţi cititori ne putem menţine  pe piaţă. Alte variante, pur si simplu, nu există. Aceasta este blestemul  şi avantaul prese neangajate, care nu are în spate stăpâni şi "sponsori" permanenţi şi care depinde în totul de mii de cititori. Sincer să  fiu, nu pot spune concret pentru care merite mi s-a acordat acest premiu, eu nu am aplicat. Decizia aparţine organizatorilor concursului -  Clubului  de presă din Chişinău, juriului. Pot spune doar că pentru mine Mărul de Cristal este cea mai înaltă apreciere posibilă pentru un jurnalist de la noi pentru că vine din partea colegilor de breaslă. Bănuiesc că este mai mult o apreciere a muncii depuse pe pacursul anului 2012 de întreaga noastră echipă. Ar  fi  bine, desigur, ca în muzeul „Cuvântul”-ui, pe care intenţioăm să-l fondăm, să se adune cât mai multe exponante prestigioase. Asta depinde mult de noi. Dar şi de organizatorii acestui şi altor concursuri de creaţie, de condiţiile de selectare şi decernare a premiilor. Apropo, în opinia mea, criteriile de selectare a candidaţilor la premiul "Jurnalistul Anului" ar putea şi ar trebui modificate, pentru a exclude suspiciunile  de subiectivism, care se aud la adresa organizatorilor concursului. Deşi, eu personal  cred  că orce  criterii  nu vor fi nu vor fi acceptate  de  toată lumea, şi  este imposibil  să-i  impaci  pe  toţi, dar totuşi trebuie de tins spre mai bine.
 
Alecu Reniţă:

- Oricine vrea ca munca lui să fie luată în seamă, mă simt şi eu bine pentru faptul că munca mea a fost apreciată. Partea bună este că odată cu obţinerea acestui premiu a fost apreciată şi revista „Natura” cu toţi cei 10 mii de abonaţi pe care îi are. Este o dovadă că presa scrisă este recunoscută şi are un viitor. Acest premiu nu este doar al meu, ci al revistei „Natura”.

Victor Moşneag

- Nu cred că există jurnalişti din R. Moldova care să poată spune că nu-şi doresc acest premiu, care, vrem sau nu să recuoaştem, este cel mai important care se acordă în R. Moldova, pentru jurnalişti. Mă simt, într-un fel, onorat, să fiu printre tinanii jurnalismului autohton, care la fel, în diverşi ani, s-au învrednicit de acest premiu. E primul măr, dar sper că nu ultimul. Eu promit să continui să-mi fac meseria corect, indiferent de presiuni sau vorbe. Atunci când voi simţi că nu pot face asta, voi pleca din această meserie. Dar, sper că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Una peste alta, nu pot spune exact pentru ce merite am luat acest premiu, dar  vreau să cred că el vine nu ca urmare a unui singur articol, ci ca urmare a activităţii mele din ultimul an.