După două decenii de la declanşarea conflictului transnistrean, mulţi dintre veteranii războiului de pe Nistru luptă şi acum cu sistemul birocratic prin instanţele de judecată pentru dreptul la spaţiu locativ.

Pavel Burduniuc, veteran al acelui război, de mai mulţi ani se judecă cu Primăria municipiului Chişinău pentru a obţine o locuinţă. Când s-a declanşat conflictul transnistrean el avea 26 de ani şi lucra poliţist în Chişinău. “Ne-au trimis pe front în mai 1992. Două luni am luptat la Coşniţa, apoi am fost transferaţi în oraşul Dubăsari”, îşi aminteşte Pavel. Bărbatul afirmă că a stat în acea zonă până la sfârşitul conflictului, astfel devenind veteran al războiului de pe Nistru.

După aceasta bărbatul şi-a continuat activitatea până în anul 1998 în organele Ministerului Afacerilor Interne. “Când lucram în Poliţie, ni se spunea că dacă suntem veterani de război, avem dreptul să cerem de la stat spaţiu locativ. Am solicitat. Ei, şi? De atunci şi până acum nici un rezultat, tot sunt nevoit să închiriez un apartament”, afirmă bărbatul. Priveşte în jos şi continuă: “Am trecut prin 14 şedinţe de judecată şi cum trăiam cu douăzeci de ani în urmă în casă străină, în aceeaşi situaţie sunt şi acum”, spune Pavel Burduniuc, care este obosit să mai umble prin instanţă.

În proces de judecată cu Primăria municipiului Chişinău se află şi Boris Gârbu, un alt participant la războiul de pe Nistru. A fost înrolat în noiembrie 1991, fiind pe câmpul de luptă din primele zile de la declanşarea conflictului. “Ziua de 2 martie 1991 este considerată data oficială de începere a războiului, însă, noi eram acolo, în zona de conflict, încă la sfârşitul anului 1991”, specifică Boris. Atunci avea doar 21 de ani şi era angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în Brigada cu destinaţie Specială Fulger. Boris a trăit pe propria piele drama războiului, fiindcă chiar din primele zile, sub privire sale au fost împuşcaţi patru camarazi. Se uită în jos, dorind parcă să uite acele amintiri, dar totuşi continuă: “Am stat până la sfârşit pe câmpul de luptă şi după acel conflict mi-am continuat activitatea în Brigada cu destinaţie Specială Fulger”, adaugă bărbatul. “De ani buni încerc să pot obţine ceva înlesniri de la stat pentru ca să-mi cumpăr o locuinţă. Cât am lucrat la Fulger, autorităţile de atunci promiteau veteranilor de război că statul se va întoarce cu faţa spre ei. Toată atenţia din partea statului de atunci şi până acum sunt doar nişte medalii”, susţine Boris.

Anatolie Bîzgu, preşedintele Mişcării Refugiaţilor din Transnistria (MRT), afirmă că statul trebuie să aibă grijă de cei care au luptat în conflictul de pe Nistru. „Foarte mulţi veterani, care locuiesc în Chişinău, nu au un loc de trai permanent. Din anul 2005 şi până acum, doar 200 de familii au primit spaţiu locativ, dar ce facem cu ceilalţi care îşi aşteaptă rândul?”, se întreabă Anatolie Bîzgu. Preşedintele MRT afirmă că pentru a beneficia de spaţiu locativ, veteranii trebuie să treacă printr-o procedură anevoioasă. Dacă veteranul trăieşte în Chişinău, el trebuie să depună la pretura de sector un dosar cu acte ce dovedesc că persoana necesită spaţiul locativ. Preşedintele MRT specifică însă că dosarele veteranilor se prăfuiesc ani de zile prin sertarele oficialilor de la preturi, fără ca aceştia să primească vre-un răspuns. „În felul acesta veteranul de război este nevoit să acţioneze primăria în instanţa de judecată, pentru a-şi revendica drepturile prevăzute de lege”, specifică Anatolie Bîzgu.

Preşedintele MRT spune că potrivit art.14 al Legii Nr. 190 din 08.05.2003 cu privire la veterani „protecţia socială a veteranilor presupune realizarea unui sistem de măsuri pentru crearea condiţiilor care le-ar asigura bunăstarea economică şi confortul moral, le-ar acorda drepturi şi facilităţi suplimentare printre care şi (…) acordarea, procurarea, construirea şi întreţinerea locuinţelor”. Anatolie Bîzgu susţine că însă că acest drept este încălcat, iar mulţi dintre cei care nu au obţinut dreptate în instanţele de judecată naţionale, s-au adresat la CEDO.

Am încercat să aflăm câţi veterani ai războiului de pe Nistru au solicitat spaţiu locativ, însă la Direcţia general locativ-comunală şi amenajare din cadrul Primăriei oraşul Chişinău, nu au putut să ne spună câte persoane din această categorie au depus cereri în acest sens. Nu au avut un răspuns nici la întrebarea câte familii au primit deja locuinţe în Chişinău. Elena Enache, reprezentanta Direcţiei generale locativ-comunale şi amenajare din cadrul Primăriei Chişinău, afirmă că nu cunoaşte aşa informaţie. „Noi nu ducem o astfel de evidenţă, aici se înregistrează toate cererile persoanelor care solicită spaţiu locativ, indiferent ce statut au ei. Vă imaginaţi dacă vom selecta aceste persoane după diferite criterii, cât timp ne-ar lua? Noi fizic nu am rezista, fiindcă acum în această secţie lucrăm doar două persoane”, conchide Elena Enache.

Anatolie Bîzgu spune că problema trebuie să fie soluţionată cât mai curând, astfel ca persoanele intern-deplasate să nu mai piardă timp şi bani prin instanţele de judecată ca să-şi facă dreptate. „Statul îşi aminteşte de veteranii conflictului de pe Nistru doar la începutul lunii martie, iar susţinerea se limitează doar la nişte declaraţii sau promisiuni electorale deşarte”, conchide Anatolie Bîzgu.