În cele şapte secţii ale Spitalului Republican de Psihiatrie unde sunt internaţi pacienţi bărbaţi, activează circa de 20 de infirmieri, care îngrijesc de 500 de bolnavi. Potrivit regulamentelor instituţiei, în secţiile unde sunt internaţi pacienţi bolnavi, este obligatoriu ca cei care îngrijesc de bolnavi să fie la fel bărbaţi. Situaţia însă e alta, din lipsa doritorilor de a activa aici, locurile vacante sunt ocupate de femei.

„Avem nevoie de bărbaţi infirmieri, dar de unde să-i luăm?”, dă din umeri Mircea Cucu, director adjunct al spitalului. Acolo unde pacienţii sunt bărbaţi este nevoie ca asistenţii medicali să fie tot de acelaşi sex, fiindcă aici e necesară atât de forţa fizică pentru a putea fi imobilizat pacientul atunci când are o criză nervoasă. Cel mai anevoios este atunci când pacienţii au nevoie de îngrijire personală. Pacienţilor le este ruşine să se dezbrace, spre exemplu, în faţa unei femei”, specifică directorul adjunct.

Din cauza salariul de 1000 de lei, nu sunt muncitori

Vitalie Juchevici este infirmier în secţia de bărbaţi Nr.9 al Spitalului de Psihiatrie. El este angajat aici din decembrie 2011. Bărbatul este de profesie constructor, iar vara pleacă la munci în Federaţia Rusă, iar pe timp de iarnă s-a angajat la spital. „Trebuie să-mi hrănesc cei cinci copii, iată de ce m-am angajat. Decât să stau degeaba, mai bine îngrijesc de ei…” şopteşte bărbatul.

Andrei Nica, asistent superior în aceiaşi secţie, spune că fluctuaţia cadrelor este foarte mare în această secţie. Cauzele sunt, în special, salariile mici, apoi că nu se pot acomoda la condiţiile de muncă. „Salariul unui infirmier este de 1000 de lei şi nimeni nu doreşte să lucreze pentru o aşa recompensă”, conchide Andrei Nica.

Responsabilităţile unui infirmier sunt: să îngrijească de pacienţi, să-i conducă la baie, să-i îmbrace, să-i supravegheze ca să nu se bată între ei sau mai rău să nu aibă tentative de suicid. Potrivit lui Mircea Cucu pentru funcţia de infirmier nu se cere obligatoriu să fie un absolvent la medicină.

Ludmila Buzenco, asistentă-şef în cadrul aceleiaşi secţii, spune că aici activează în calitate de infirmieri patru bărbaţi şi zece femei. „Uneori femeile se descurcă mai bine decât bărbaţii. Sunt doamne care activează de mulţi ani şi îşi îndeplinesc sarcinile foarte bine, în timp ce majoritatea băraţilor care vin să se angajeze ca infirmier dau bir cu fugiţii din primele luni sau din primele zile de la angajare”, remarcă Ludmila Buzenco.

Saloane aglomerate

Conform normele medicale, suprafaţa pentru cazarea în spital pentru un pacient la spitalul de psihiatrie este de 6 m.p. Însă, în unele secţii ale spitalului, în salonul de observaţie continuă, de exemplu, în loc de şase pacienţi, cum ar trebui să fie conform standardelor, sunt internaţi mult mai mulţi.

În salonul de observaţie continuă din Secţia Nr.9 al spitalului de Psihiatrie din Chişinău sunt zece paturi, care sunt întotdeauna ocupate. În acest salon sunt internaţi pacienţii cu diagnostic de psihoză acută. Mircea Cucu, recunoaşte că insuficienţa de spaţiu, duce la aglomerarea acestor saloane de observaţie continuă. „În unele secţii avem şi câte 12 paturi, ce să-i facem asta e situaţia”, conchide medicul.

În saloanele de observaţie continuă pacienţi urmează un tratament special până când starea lor se ameliorează, apoi ei sunt transferaţi în alte saloane. Directorul adjunct al spitalului remarcă că în celelalte saloane nu au probleme legate de lipsa spaţiului.

Mircea Cucu vede soluţionarea problemelor în sistemul medical de sănătate mintală prin înfiinţarea centrelor comunitare de sănătate mintală pe întreg teritoriul ţării. El crede că asta va contribui la dez-instituţionalizarea persoanelor care suferă de maladii mintale şi le va oferi, totodată, consiliere medico-socială necesară. „În Republica Moldova activează şase centre de acest fel: în Chişinău, în oraşele Bălţi, Rezina şi Ungheni. Dacă ar fi câte o astfel de instituţie în toate regiunile ţării, atunci situaţia ar fi cu totul alta, la noi ar scădea numărul pacienţilor”, specifică Mircea Cucu.

Mariana Balmuş, directorul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală din Ungheni, confirmă că existenţa unei astfel de instituţii în teritoriu este binevenită. „Pacienţii cu probleme mintale din raion vin aici după ajutor, în timp ce locuitorii din alte regiuni ale ţării trebuie să se deplaseze până la Chişinău. Pacientul este aproape de casă, iar mediul care îi acordă ajutor atât medical cât şi social este pentru dânsul un prieten”, remarcă Mariana Balmuş.

Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, în Republica Moldova la evidenţă psihiatrică se află circa 60 mii de pacienţi, dintre care circa 28 mii au grad de invaliditate.