Cristina Marian este originară din Chişinău şi absolventă a Universităţii de Stat din Moldova, facultatea de drept (filiera anglofonă). Timp de patru ani, a activat în calitate de coordonatoare a departamentului Drepturile Omului la Centrul Naţional al Romilor din Chişinău, iar în anul 2013 a absolvit programul de masterat în drepturile omului la Universitatea Centrală Europeană din Budapesta, Ungaria. În prezent, ea este fellow la Fundaţia pentru o Societate Deschisă, în cadrul „Programului de Iniţiative pentru Romi” din Budapesta, Ungaria.
Când eram studentă la facultatea de drept, în timpul stagiului de practică desfăşurat în cadrul Procuraturii, o anumită situaţie m-a făcut să-mi schimb decizia de a deveni avocat sau magistrat în Moldova. Astfel, în acea perioadă, am asistat la câteva şedinţe de judecată, întrun caz în care erau implicaţi câţiva minori. Am lipsit de la ultima şedinţa când s-a pronunţat sentinţa, astfel că l-am întrebat pe procuror care a fost decizia instanţei şi anume cărei părţi implicate în litigiu i-a fost dat câştig de cauză. Am primit un răspuns clar şi sarcastic în acelaşi timp: “Cum adică care, normal că cel care a plătit mai mult”. Acest fapt m-a pus serios pe gânduri, deoarece ambele părţi la proces erau minori. Ulterior, acest caz m-a şi motivat să activez în domeniul drepturilor omului. Cred că această întâmplare nu este o excepţie, din păcate, ci mai degrabă o practică în justiţia din Moldova.
Coruperea judecătorilor, a procurorilor şi chiar a avocaţilor reflectă la ce nivel de injustiţie suntem. Adevărata reformă a justiţiei nu începe din oficiul Ministerului Justiţiei, dar chiar de pe băncile şcolii, a facultăţii de drept. Viitorii înfăptuitori ai justiţiei deprind să corupă încă din studenţie când mituiesc profesorii, cumpără notele de la examen, iar ulterior acceptă ca şi normalitate acest fenomen “bolnav” de care este afectată societatea moldovenească. Consider că practica de corupere în sistemul judecătoresc este legată inclusiv de traficul de influenţă. Faptul denotă că în Moldova independenţa justiţiei nu este asigurată, iar aceasta este esenţială pentru integritatea, credibilitatea instanţelor, dar şi a statului de drept.
Comparând sistemul judecătoresc din Moldova cu cel din alte ţări democratice, este important de menţionat că lipsa presiunii din partea guvernului şi a politicului asupra acestuia, asigură separarea puterii in stat. Ţările europene care înregistrează succese în domeniul justiţiei şi pot servi drept exemplu pentru Moldova, sunt, în opinia mea, Olanda, Danemarca, Suedia şi Finlanda. Acestea au reuşit să câştige încrederea cetăţenilor în justiţie prin asigurarea transparenţei şi calităţii în procesele de judecată. La baza sistemului judecătoresc din aceste ţări sunt: lipsa comenzilor politice, a corupţiei, asigurarea unui sistem de guvernare deschis, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, asigurarea securităţii cetăţenilor, executarea legilor etc. Un lucru la fel de important sunt consultările permanente cu cetăţenii pe diferite subiecte importante pentru ei.
În Moldova, vom putea vorbi despre un sistem judiciar eficient, corect, în care sunt respectate drepturile omului, doar atunci când politicul nu va mai controla şi influenţa justiţia.