Ajungând în satul Ursari raionul Călăraşi, am întrebat cum îl pot găsi pe Grigore Cantea. Un copil isteţ mi-a răspuns: „Nenea care are trandafiri? Acolo trăieşte...”, m-a îndemnat băiatul arătând la o casă din margine de stradă.

Grigore Cantea de mulţi ani se ocupă de cultivarea trandafirilor şi îi place foarte mult ceea ce face. La început aceste flori reprezentau pentru el doar marfă. La vârsta de douăzeci de ani, de când se căsătorise, mergea cu soţia la Călăraşi, cumpăra butaşi de trandafiri pe care ulterior îi vindea la alte pieţe. „Ne ocupam cu „bişniţa”, aşa mai câştigam un ban în plus”, spune bărbatul.

După doi ani de târg, lui Grigore Cantea i-a venit ideea să cultive el trandafiri. Cum era obişnuit să lucreze de mic la câmp împreună cu bunelul său, iniţierea sa în agricultură nu a fost dificilă. Fără cunoştinţe teoretice despre cultivarea trandafirilor, a sădit butaşii după metode tradiţionale. ,,Vedeam cum bunicul creştea viţa-de-vie şi aceeaşi metodă am aplicat-o şi eu. Nu e greu, tai un ochi, laşi trei…” explică bărbatul despre cum se îngrijeşte aceste plante.

A început cu sădirea măcieşului pe o bucată de pământ de lângă casă. Toamna a plantat butaşii de măcieş, iar în al doilea an a altoit puieţii pentru a creşte trandafiri. Grigore ştia că trandafirii sunt plantele care se adaptează uşor indiferent de temperatura de afară. Iată de ce nu a căutat un lot special, dar i-a sădit în grădină, la un loc luminos, fiindcă cum spune el, “trandafirii au nevoie de soare”. De un lucru este sigur Grigore şi acest sfat îl dă şi celor care doresc să admire frumuseţea acestor flori. ”Mi-am dat seama de un lucru, pentru ca trandafirii să fie frumoşi, ei trebuie plantaţi într-un loc unde stăpânul îi poate vedea zilnic. În aşa fel se vor vedea primele semne ale bolii”, explică bărbatul.

Peste trei ani de când au crescut primii trandafiri, bărbatul a vândut şi primii butaşi. “Îmi era milă să vând trandafirii crescuţi de mine, dar cu trecerea timpului m-am obişnuit”, menţionează Grigore Cantea. Banii câştigaţi din butaşii vânduţi, i-a învestit tot în viitoarea roadă. A cumpărat un hectar de pământ lângă sat pe care a plantat trandafiri. Pe o altă jumătate de hectar a sădit pomi fructiferi şi zmeură. Grigore specifică că a ales aceste plante, fiindcă au aceleaşi metode de îngrijire.

Bărbatul spune că atunci când vorbeşte cu cineva despre îndeletnicirea sa, este întrebat de multe ori cât câştigă din această afacere. Însă, el le răspunde că până acum a investit toţi banii familiei în procurarea pământului, seminţei şi a pomilor fructiferi. “Cred că îmi voi returna peste câţiva ani banii investiţi, atunci când voi avea o livadă bogată cu roadă şi o grădină plină cu trandafiri”, spune orgolios Grigore Cantea.

O altă imagine a romilor

Mama sa, Ana Cantea spune că se mândreşte atât cu fiul său Grigore cât şi cu ceilalţi trei feciori ai săi. “Le-au plăcut de mici să muncească, nu au aşteptat să le vină pomană din cer”, afirmă femeia. Mătuşa Ana spune că nici ea nu a dus o viaţă uşoară. “Am muncit din greu toată viaţa. Dacă în sat nu aveam de lucru, plecam în Ucraina pentru o lună sau două şi lucram în agricultură”, spune pensionara. Acum se bucură că îşi poate ajuta băiatul, măcar cu un sfat dacă puterile nu o mai ţin.

Sătenii au numai cuvinte de laudă despre Grigore Cantea. Elena Parapir, locuitoare a satului Ursari spune că se bucură atât pentru el cât şi pentru întregul sat, că în aşa fel Grigore aduce o nouă imagine a romilor, cea de întreprinzător. “Toată lumea este obişnuită ca noi, romii să fim lingurari, fierari, comercianţi. Iată că Grigore a arătat că se poate face altceva”, spune cu mândrie femeia.

Mătuşa Aglaia Arap, vecina lui Grigore spune că de mic îl ştie pe băiat că este harnic.”Grigore este printe puţinii copii din satul Ursari care i-a plăcut şi cartea. Este un băiat deştept, de aceea se descurcă în viaţă”, afirmă bătrâna.

În satul Ursari din raionul Călăraşi conform recensamintului din anul 2004, sunt 285 locuitori, dintre care 235 sunt de etnie romă. În tot satul găseşti cu greu locuitori care să mai practice vechile îndeletniciri ca lemnăritul sau fierăritul.

Alla Marin, preşedintele Uniunii Tinerilor Romi “Târna Rom” din Republica Moldova, spune că treptat se pierd tradiţiile vechi a romilor, iar cetăţenii de această etnie nu mai au interesul pentru meşteşugărit fiindcă nu pot vinde obiectele făcute. “Cine va cumpăra sapa de lemn lucrată cu dibăcie de rom, dacă poţi să cumperi o sapă de fier mult mai utilă”, explică Alla Marin.

El speră că mai mulţi cetăţeni de etnie romă îl vor urma pe Grigore Cantea, de a-şi iniţia o mică afacere.”Romii trebuie să se manifeste, că potenţial avem. Mai este necesar doar să treacă singuri de bariera stigmatizării, pentru a avea suces profesional în orice domeniu”, specifică Alla Marin.