Eduard Digore practică dreptul de mai bine de 14 ani. Este absolvent al Facultății de Drept din Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai, promoția 2000. Este membru al Observatorului comun moldo-italian pentru apărarea drepturilor omului. În prezent, deține un Cabinet de Avocați în orașul Padova din Italia. De asemenea, este avocat de încredere al Ambasadei Italiei în Republica Moldova.

Sistemul de drept italian este înrudit cu sistemul nostru național de drept, făcând parte împreună din marea familie de drept romano-germanic, fiind foarte apropiate și asemănătoare.

Pentru a avea o cunoaștere mai bună a ambelor sisteme de drept, a problemelor cu care se confruntă fiecare dintre ele, a situației din justiție, cât și a gradului de respectare a drepturilor și libertății omului și valorilor democratice, la 11 mai 2012 a fost semnat Acordul de colaborare profesională între Uniunea Avocaților din Moldova (UAM) și Consiglio Nazionale Forense (CNF) din Italia. În baza acelui acord a fost constituit un “Observator pentru drepturile omului”, care are ca scop identificarea problemelor de ordin juridic cu care se confruntă cetățenii și întreprinzătorii care se află pe teritoriul celuilalt stat, astfel încât să se obțină garanții mai mari asupra drepturilor și intereselor acestora, prin aducerea propunerilor de soluționare rapidă și eficientă a acestora.

Experiența mea profesională în Italia, inclusiv în calitate de membru al Observatorului pentru drepturile omului, mi-a permis să trag unele concluzii despre problemele majore cu care se confruntă justiția din Moldova, probleme care în Italia au fost soluționate cu mulți ani în urmă. Din punctul meu de vedere, starea deplorabilă a justiției moldovenești este cauzată inclusiv de avocatura foarte slabă și prost organizată. Or, fiind siguri de faptul că justiția nu se va reforma niciodată din interior, se impune în mod imperativ ca ea să fie „ajutată” din afară. Un astfel de rol îl poate avea avocatura moldovenească, care trebuie să intervină în orice problemă de interes comun din societate, ceea ce ține de dezvoltarea statului de drept, a principiilor și valorilor democratice, dezvoltarea legii şi a practicii judiciare. Iar pentru ca avocatura moldovenească să atingă un astfel de statut, trebuie în primul rând să schimbăm percepția asupra importanței avocatului în societatea noastră. Misiunea avocatului nu se limitează doar la exercitarea unui mandat pe care ni-l oferă clientul, ci după cum este statuat în Carta principiilor fundamentale ale avocatului european – avocatul trebuie să fie cel care veghează la respectarea statului de drept și la administrarea justiției.

Cât privește modul de administrare a justiției în societatea italiană, țin să scot în evidență câteva situații, doar cu titlu exemplificativ:

Gestiunea telematică sau electronică a procesului civil. În Italia, administrarea electronică a cauzelor civile este implementată obligatoriu începând cu anul 2014 și cuprinde toate etapele procesului civil, începând de la depunerea cererii de chemare în judecată, înregistrarea dosarului în cancelarie, repartizarea aleatorie a dosarului către judecători, accesul la dosarul propriu prin verificarea dinamicii acestuia, comunicarea actelor de procedură, redactarea procesului-verbal al ședinței, adoptarea, redactarea hotărârilor și arhivarea acestora. Avantajele unui astfel de proces sunt enorme, în primul rând prin eliminarea cozilor din cancelariile judecătorești, dar și prin reducerea costurilor directe și indirecte ale procedurilor judiciare etc. Procesul telematic a ușurat munca avocaților nespus de mult. Acum aceștia au acces online la dosarul digitalizat pentru care au mandat, având posibilitatea chiar să-și fixeze singuri chiar și ora ședinței de judecată pe marginea unor procese.

Garanțiile avocatului în exercitarea profesiei în Italia sunt net superioare comparativ cu cele din Moldova. În Republica Moldova, chiar dacă Legea cu privire la avocatură prevede obligația autorităților publice să furnizeze informații avocaților, sunt alte legi care împiedică acest lucru, deoarece avocatul nu este inclus în rândul persoanelor care au acces la informație. Astfel, avocatul nu-și poate exercita rolul, încălcându-se astfel dreptul efectiv la apărarea clientului. În procesele penale, pentru ca apărarea să aibă acces la anumite informații sau probe cu caracter limitat în faza de urmărire penală, în Moldova avocatul trebuie să depună cerere către același procuror care în proces reprezintă acuzarea, adică este parte adversă. Această situație este inacceptabilă, deoarece nu procurorul trebuie să decidă care sunt probele pe care trebuie să le obțină apărarea (de multe ori, cererile avocaților sunt respinse). În Italia, avocații au acces mai mare la astfel de informații sau probe, fie prin participarea unui judecător de instrucție, fie prin anumite instituții specializate. În acest fel, pe masa judecătorului ajung în mod paralel și independent atât dosarul acuzării, cât și cel al apărării, respectându-se principiile egalității părților în proces și al contradictorialității.

Ca și la noi în țară, conform procedurii italiene, ședințele de judecată, în principiu, sunt publice, cu unele excepții prevăzute de lege sau decise în parte de către instanțe. Președintele ședinței este cel care aduce la cunoștința părților regulile desfășurării ședinței, fiind interzisă prezența persoanelor care nu au 18 ani, cei cu interdicții, în stare de ebrietate sau fără discernământ. Este interzisă prezenta persoanelor înarmate sau care au asupra lor diferite obiecte contondente. Persoanele care încalcă regulile și solemnitatea ședinței de judecată vor fi îndepărtate din sală, cu interdicția de a mai participa în cadrul ședințelor următoare. La fel, în cazuri excepționale, instanța poate limita numărul persoanelor prezente în sală. Președintele ședinței poate decide asupra prezenței jurnaliștilor în sală, care urmează să respecte regulile prescrise de procedură, cât și cele stabilite de către instanță. În scopul respectării drepturilor la informare, dacă părțile sunt de acord, instanța poate permite, în totalitate sau în parte, înregistrarea fotografică, video sau audio a ședinței de judecată sau a momentului pronunțării hotărârii.

Sistemul jurisdicțional italian are trei grade de jurisdicție, practic la fel ca și sistemul nostru. Deosebirea cea mai importantă în sistemul lor, este că procesul, indiferent de gradul de jurisdicție, se desfășoară cu participarea părților și avocaților. Din păcate, conform modificărilor codurilor de procedură civilă și penală din 2012 și 2014, în Moldova recursurile se examinează fără participarea părților, ceea ce contravine principiilor caracterului public, al nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare, încălcându-se implicit accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

Potrivit legislației italiene, avocații în exercitarea profesiei pe dosarele din instanțele de judecată, pot fi cu ușurință substituiți de către alți avocați, fără mari formalități. În acest scop, fiecare avocat urmează să indice în instanțele care pledează o listă de colegi avocați, care pot să-l substituie în caz de necesitate. Acest procedeu permite ca ședințele de judecată să se desfășoare în situațiile în care avocatul nu poate să se prezinte, evitându-se astfel amânările ședințelor precum se întâmplă la noi. În Italia nu este permisă amânarea ședinței pentru imposibilitatea prezenței avocatului. În caz că acesta sau avocații indicați nu se prezintă, atunci instanța, pentru evitarea tergiversării judecării cauzei, poate decide asupra participării oricărui avocat prezent în sală.

În instanțele din Republica Moldova accesul părților și avocaților la propriile dosarele este foarte îngreunat din motive birocratice. În primul rând, trebuie să depui o cerere în cancelarie, iar aceasta trebuie să ajungă pe masa judecătorului și examinată de către acesta, după care urmează să mergi la grefieră pentru a afla dacă poți avea dosarul pentru studiere. Este un proces care implică pierdere de timp enorm și efortul a câtorva persoane. În Italia însă, sunt oficii speciale împărțite după judecători, unde se păstrează dosarele instrumentate de către ei, iar părțile sau avocații au acces la dosare nelimitat în timpul programului instanței.

De asemenea, în Italia se respectă cu strictețe termenele stabilite de către instanță în care părțile pot prezenta toate probele și informațiile de care dispun pe marginea dosarului, iar odată stabilit termenul pentru judecare, părțile nu mai pot prezenta alte probe sau cereri de administrare a acestora, întrucât sunt decăzuți din aceste drepturi. Aceste reguli ordonează părțile în proces, evitându-se tergiversarea judecării lor la nesfârșit, astfel după cum se întâmplă la noi.